Edioriale - Interviu cu Milena Grigore

Povestește în câteva cuvinte despre începuturile carierei tale artistice. Ce profesori te-au orientat?
Am absolvit Universitatea Națională de Artă în 2012, la clasa prof. C. Atodiresei, asist. A. Rădvan. În noiembrie 2012 am avut prima expoziție personală, „Mama fără mâini", în cadrul evenimentului „Oxigen", organizat de A. Rădvan și D. Șandor.
De ce pictura și nu altceva?
Am ales pictura, dar am făcut și sculptură, chiar de mari dimensiuni. Nu mi-am propus să fac doar pictură, sunt deschisă oricărui mod de a face artă.
Ce stil consideri că ți se potrivește cel mai mult? Există un artist sau un curent artistic care te-a influențat în arta ta?
Am mai multe repere, arta romanică, expresionismul german, transavanguardia italiană, dar reperul cel mai important, la care revin mereu, este P. Picasso.
Care este tematica ta preferată? Ce te inspiră cel mai mult?
Revin de câțiva ani la tema alienării, a răului de viață, a însingurării. Nu mi-am propus să am o anume temă, mi-am urmat pur și simplu fluxul gândurilor, și sunt, nu de puține ori, inspirată de poezie, în special de Emily Dickinson, Edgar Lee Masters, Eugenio Montale.
Folosești mai multe tehnici de pictură sau ești fidelă uneia singure? Ți se întâmplă să revii asupra unui tablou ori mergi până la capăt cu o temă stabilită de la început?
Sunt într-o continuă căutare de materiale , de tehnici și de moduri noi de exprimare. Revin des asupra unei imagini, de obicei lucrările mele suferă multe transformări. Foarte rar rămân la prima variantă.
Ce părere ai despre arta contemporană românească și despre tinerii artiști? Crezi că se poate trăi din artă în zilele noastre?
Cunosc mulți tineri artiști români care fac mari eforturi pentru a lucra și expune constant, și am un mare respect pentru ei. Cred că se poate trăi din artă, iar o condiție importantă în acest sens este ca artistul să aibă parte de susținerea unei galerii.
Care este impresia ta despre faptul că unii pictori preferă să abordeze curente „la modă" și nu merg pe un drum propriu?
Operele de artă oportuniste sunt false, iar falsitatea lor le face nedigerabile, cred deci că un artist oportunist își face sieși un deserviciu.
Povestește-ne puțin despre cea mai importantă expoziție de-a ta. Ce planuri de viitor ai?
Am avut până acum câteva expoziții personale și fiecare dintre ele a fost importantă în felul său, fiecare mi-a dat un plus de încredere. Planul meu de viitor este să continui să fac artă, indiferent de orice.